ENUNȚÁRE s.f. Acțiunea de a enunța; enunț. [< enunța]. Vezi definitia »

SFINȚÍRE, sfințiri, s. f. Acțiunea de a (se) sfinți¹ și rezultatul ei. ♦ (Înv.) Consfințire, consacrare. – V. sfinți¹. Vezi definitia »

COLIGÁRE s.f. 1. (Log.) Acțiunea de a sintetiza mai multe observații. 2. (Fiz.) Formarea unei legături covalente prin unirea a doi atomi. [< it. colligare – a lega împreună, cf. fr. colligation]. Vezi definitia »

UZURPÁRE s.f. Acțiunea de a uzurpa și rezultatul ei; uzurpațiune. [< uzurpa]. Vezi definitia »

tivitoare, tivitori s. f. prostituată. Vezi definitia »