STAUROPLEGÍE s.f. (Med.) Paralizie încrucișată a membrelor corpului. [Gen. -iei. / < fr. stauroplégie, cf. gr. stauros – cruce, plege – lovitură]. Vezi definitia »

CETONEMÍE s.f. (Med.) Prezență a corpilor cetonici în sânge. [Gen. -iei. / < fr. cétonémie]. Vezi definitia »

LAMINÁȚIE s.f. (Anat.) Așezarea unor elemente anatomice în straturi suprapuse. [Gen. -iei. / cf. lat. lamina – lamă]. Vezi definitia »

TRANSDÚCȚIE, transducții, s. f. (Biol.) Transfer de material genetic între bacterii prin intermediul bacteriofagelor. – Din fr. transduction. Vezi definitia »

RESTAURÁȚIE, restaurații, s. f. 1. Restaurare; spec. perioadă din istoria unor state, caracterizată prin readucerea pe tron a dinastiilor detronate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc. 2. Stil din arta franceză, caracterizat prin linii ușor curbate, forme rotunjite, ornamente pline de grație. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restauration, lat. restauratio. Vezi definitia »