VERIGÁRIU s. m. v. verigar. Vezi definitia »

PANDEMÓNIU s. n. 1. (mit.) loc imaginar în infern, unde se presupune că se adună demonii. 2. (fig.) adunare de bandiți, de oameni răi, scelerați. (< fr. pandémonium) Vezi definitia »

CALATÍDIU s.n. Inflorescență cu axul lățit, de forme diferite, pe care se prind florile sesile. [Pron. -diu. / cf. it. calatide < gr. kalathis – coș]. Vezi definitia »

BĂGACIU, com. în jud. Mureș; 2.378 loc. (1991). Expl. de gaze naturale (satul Delenii). Biserică fortificată (sec. 14-15). Vezi definitia »

BUȘMACHÍU, bușmachii, s. m. (Înv. și reg.) Pantof de casă; papuc. – Rus, ucr. bašmak. Vezi definitia »