TURBÁRE, turbări, s. f. 1. Boală infectocontagioasă comună omului și animalelor, provocată de un virus, caracterizată prin accese nervoase violente, stări de agitație, urmate de paralizie și apoi de moarte; rabie, turbăciune, turbă². 2. Fig. Mânie, furie nestăpânită; înverșunare, turbăciune. ◊ (Pop.) Turbare de cap = zăpăceală, confuzie. ♦ Intensitate; violență. Vântul bate cu turbare. – V. turba. Vezi definitia »

RATATINÁRE s. f. Tulburare de nutriție caracterizată prin reducerea în dimensiuni și zbârcirea celulelor ca urmare a pierderii apei intercelulare. – După fr. ratatiner. Vezi definitia »

EPATÁRE s.f. Acțiunea de a (se) epata și rezultatul ei; uluire; uimire. [< epata]. Vezi definitia »

AUTOREGLÁRE, autoreglări, s. f. Acțiunea de a (se) autoregla; autoreglaj. [Pr.: a-u-] – V. autoregla. Vezi definitia »

INSULTÁRE, insultări, s. f. Acțiunea de a insulta și rezultatul ei; insultă. – V. insulta. Vezi definitia »