Definita cuvantului deducție
DEDÚCȚIE s.f. Raționament logic prin care se obține o judecată nouă (numită concluzie) din două sau mai multe judecăți (numite premise), dintre care una trebuie să fie neapărat universală. [Gen. -iei, var. deducțiune s.f. / cf. lat. deductio, fr. déduction].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu deducție
păuríe s.f. (reg.) 1. agricultură; plugărie. 2. (cu sens colectiv) țărănime; plugărime. Vezi definitia »
REOMETRÍE s. f. tehnică de măsurare a mărimilor care caracterizează un material cu proprietăți reologice. (< fr. rhéométrie) Vezi definitia »
OIERÍE2, oierii, s. f. (Rar) Oierit2. [Pr.: o-ie-] – Oier + suf. -ie. Vezi definitia »
inundație, inundații s. f. (intl.) loc unde se află sau unde apare un polițist; zonă primejdioasă pentru un infractor. Vezi definitia »
HEMIATAXÍE s.f. Ataxie care afectează o jumătate a corpului. [Pron. -mi-a-, gen. -iei. / < fr. hémiataxie, cf. gr. hemi – jumătate, a – fără, taxis – ordine]. Vezi definitia »