ȘESÍME, șesimi, s. f. A șasea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. – Șase + suf. -ime. Vezi definitia »

intelectocănime, intelectocănimi s. f. (iron.) 1. totalitatea intelectualilor cu comportament de mitocani. 2. totalitatea mitocanilor cu pretenții de intelectual. Vezi definitia »

PROSTÍME s. f. (Înv.) Oameni de rând; mulțime, norod, sărăcime, gloată. – Prost + suf. -ime. Vezi definitia »

PRONÚME s. n. parte de vorbire flexibilă care substituie un substantiv. (< lat. pronomen, după fr. pronom) Vezi definitia »

CINCÍME, cincimi, s. f. A cincea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. – Cinci + suf. -ime. Vezi definitia »