CAPÉLĂ s. f. 1. biserică mică, paraclis. ♦ altar lateral al unei biserici. ♦ încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă. 2. formație vocală sau instrumentală a unei capele (1) sau curți princiare. ♦ grup de coriști. ♦ orchestră de proporții reduse; fanfară (militară). 3. grinda superioară a unui cadru de lemn care susține tavanul unei lucrări miniere. (< it. cappella, /2/germ. Kapelle) Vezi definitia »

TĂRBÁCĂ s. f. (Fam.; în expr.) A da (sau a lua) în (sau la, prin) tărbacă = a) a bate zdravăn; b) fig. a batjocori, a ocărî; a-și bate joc de cineva, a da în tărbăceală. – Din tărbăci (derivat regresiv). Vezi definitia »

LÁIȚĂ s. f. v. laviță. Vezi definitia »

AUTOALÁRMĂ s.f. Radioreceptor care înregistrează automat semnalele de pericol. [Cf. fr. auto-alarme]. Vezi definitia »

FIZIOGENÉZĂ s. f. dezvoltare normală a activităților vitale ale organismului. (< fr. physiogenèse) Vezi definitia »