Definita cuvantului curătură
curătúră1 s.f. sg. (reg.) 1. curățire, curățitură. 2. loc curat (fără rădăcini, cioturi, mărăcini etc.), bun de pășunat. 3. deal cu vii. 4. alunecare de teren; surpătură. 5. rămășițele din ciur după cernerea grâului; codină. 6. boabe (de grâu sau porumb).
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu curătură
OROGENÉZĂ s. f. totalitatea fenomenelor tectonice care au determinat formarea munților; orogenie (1). (< fr. orogenèse) Vezi definitia »
ÓZĂ3, óze, s. f. v. oze2. Vezi definitia »
țăpoșícă s. f., gen.-dat. țăpoșicei, (pl. -) Vezi definitia »
PERIANGEÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesutului perivascular. [Pron. -ge-i-. / cf. fr. périangéite]. Vezi definitia »
cășunătúră s.f. (pop., înv.) 1. durere neașteptată. 2. capriciu. Vezi definitia »