ZOOFÁG, -Ă adj. Care se hrănește cu carne de animale. [Pron. zo-o-. / < fr. zoophage]. Vezi definitia »

BORCEÁG, s. m., (2, 3) borceaguri, s. n. 1. Numele a două plante din familia leguminoaselor: a) măzăriche; b) plantă erbacee agățătoare, cu florile de culoare albă-gălbuie sau purpurie și cu fructele în formă de păstăi păroase (Vicia pannonica). 2. Amestec de leguminoase și cereale, cultivate pentru nutreț. 3. Semănătură de borceag (2). – Bg. borčak. Vezi definitia »

coșág s.m. sg. (reg.) moleșeală în trup; troahnă. Vezi definitia »

făerág, făeráge, s.n. (reg.) 1. pârâu repede de munte. 2. șanț, jghiab pe care se scurge apa pe munte. Vezi definitia »

chișleág (-guri), s. n. – Lapte prins, lapte acru. – Var. (Trans. de Nord) cislac. Bg., rut. kisleak, sb., cr. kiseljak, din sl. kiselŭ „acru” (Cihac, II, 50; Löwe 5; Scriban, Arhiva, 1911, nr. 7); cf. chiseliță. Vezi definitia »