EPANADIPLÓZĂ s. f. figură retorică constând în reluarea unui cuvânt sau grup de cuvinte de la începutul unei unități sintactice sau metrice la sfârșitul ei; epanastrofă; prozapodoză; rediție². (< it. epanadiplosi, gr. epana-diplosis) Vezi definitia »

ARTRORÍZĂ s. f. operație care urmărește a limita mișcările unei articulații. (< fr. arthrorise) Vezi definitia »

LINGĂREÁLĂ, lingăreli, s. f. Faptul de a (se) lingări; comportarea, atitudinea omului slugarnic și lingușitor. – Lingări + suf. -eală. Vezi definitia »

MÓRGĂ², morgi, s. f. (Livr.) Atitudine afectată și disprețuitoare; aroganță, trufie, îngâmfare. – Din fr. morgue. Vezi definitia »

țesálă (-ắli), s. f. – Unealtă de periat caii. – Var. cesală; săceală. Megl. chișeală, ceșeală. Sl. česalo „pieptene” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48; Conev 73; Graur, BL, IV, 90), cf. bg., sb., slov. cesalo. – Der. țesăla (var. cesăla, săcela), vb. (a peria caii). Vezi definitia »