Definita cuvantului curmătură
curmătúră, curmătúri, s.f. (pop.) 1. secțiune transversală; crestătură, incizie. 2. depresiune, adâncitură în teren; deșelătură. 3. urmă, adâncitură, dungă. 4. (la pl.) durerile nașterii (facerii).
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu curmătură
NOÁDĂ, noade, s. f. (Anat.; pop.) Coccis; p. ext. regiune situată în jurul coccisului; (la animale) (regiunea de la) rădăcina cozii; (la păsări) târtiță. – Lat. *noda. Vezi definitia »
TẤMPLĂ2, tâmple, s. f. Catapeteasmă. – Lat. templa (= templum). Vezi definitia »
uláncă, ulắnci, s.f. (înv.) tunică de ulan. Vezi definitia »
LORDÓZĂ s.f. Deformație a părții inferioare a coloanei vertebrale, care se încovoaie înainte. [< fr. lordose]. Vezi definitia »
ELECTRONOPUNCTÚRĂ s. f. metodă terapeutică de stimulare a punctelor active ale corpului prin atingere cu un electrod care primește impulsii electrice. (< electron/ică/ + /acu/- punctură) Vezi definitia »