GRÁNGUR, granguri, s. m. 1. Pasăre cântătoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp și negre pe aripi și pe coadă (la bărbătuș) ori de culoare verzuie pe corp, cu pântecele alb și aripile sure (la femelă) (Oriolus oriolus). 2. (Peior.) Persoană care ocupă o poziție socială sau politică înaltă (în rândurile clasei dominante); ștab. [Var.: (pop.) gángur, grángor, grángure s. m.] – Lat. galgulus (=galbulus). Vezi definitia »

SEMIOBSCÚR, -Ă adj. Pe jumătate obscur, pe jumătate întunecos. [Pron. -mi-ob-. / < semi- + obscur]. Vezi definitia »

silúr (-ri), s. m. – Plantă (Euphrasia stricta). Origine necunoscută. Vezi definitia »

condúr² s.m. (reg.; despre copii) drac împielițat. Vezi definitia »

știur, știuri, s.m. (înv.) veveriță. Vezi definitia »