Definita cuvantului delega
DELEGÁ vb. I. tr. A împuternici pe cineva cu dreptul de a acționa (în numele celui care-i dă împuternicirea); a da o delegație cuiva. ♦ A transmite prin delegație (o autoritate, o putere, o creanță etc.). [P.i. delég, se conjugă ca lega. / < fr. déléguer, cf. lat. delegare].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu delega
BÂRLIGÁ, pers. 3 bârlígă, vb. I. Tranz. (Despre vite) A(-și) ridica coada (încârligată) cu vârful în sus; a îmbârliga. – Et. nec. Vezi definitia »
CÂȘTIGÁ, câștíg, vb. I. 1. Tranz. A obține bani sau alte bunuri materiale (prin muncă, prin speculații, prin exploatare, la jocuri de noroc etc.); p. ext. a dobândi, a obține experiență, cunoștințe etc. ♦ A recupera timpul (pierdut). 2. Tranz. A atrage de partea sa; a cuceri. Câștigase simpatia tuturor. 3. Tranz. A obține, a cuceri victoria (într-o competiție sportivă, într-un proces etc.). 4. Intranz. A deveni mai bogat în..., a-și spori conținutul, calitatea, greutatea. – Lat. castigare. Vezi definitia »
deslegá (-g, -at), vb. – A desface nodul. – Mr. dizlegu, megl. disleg, istr. dezlegu. Lat. dĭslĭgāre (Pușcariu 521; Candrea-Dens., 972; REW 2672; Candrea); cf. it. dislegare, prov. desliar, fr. délier, cat. deslligar, sp., port. desligar. Ar putea fi o formație internă, pornindu-se de la lega. – Der. deslegare, s. f. (acțiunea de a dezlega; absolvire); deslegător, adj. (care dezleagă); deslegătură, s. f. (acțiunea de a dezlega). Vezi definitia »
PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare. Vezi definitia »
negá (nég, negát), vb. – A tăgădui. Lat. negare (sec. XIX). – Der. (din fr.) negați(un)e, s. f.; negativ, adj. Vezi definitia »