ARMĂTÚRĂ, armături, s. f. 1. Totalitatea barelor metalice care întăresc o construcție de beton armat. ♦ Totalitatea pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi sau conducte. ♦ Piesă sau dispozitiv folosit într-o instalație pentru realizarea unei legături mecanice. ♦ Construcție care susține o galerie subterană. 2. (Înv.) Serviciu dintr-o unitate militară care se ocupa cu păstrarea, controlul și întreținerea armamentului. – Fr. armature (lat. lit. armatura). Vezi definitia »

mârcavíță s.f. (reg.) 1. reumatism articular. 2. boală de picioare (la vite). Vezi definitia »

AUREOMICÍNĂ s. f. substanță cristalină, galbenă-aurie, folosită ca antibiotic; biomicină. (< fr. auréomycine) Vezi definitia »

POVÁRNĂ, poverne, s. f. (Reg.) Instalație rudimentară pentru fabricat rachiu sau spirt; velniță; p. restr. cazan în care se fabrică spirt sau rachiu; clădire în care se află această instalație. – Din sl. povarĩnja „bucătărie”. Vezi definitia »

DINAMÍTĂ s. f. Exploziv detonant care are la bază nitroglicerina. – Din fr. dynamite. Vezi definitia »