PAZVANGÍU, pazvangii, s. m. (Înv.) Ostaș din trupele rebele ale lui Pazvantoglu (Pazvan-Oglu), care făceau dese incursiuni de pradă în Țara Românească, la sfârșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX; p. ext. hoț, tâlhar, pungaș; pazvant, pazvantlâu, pazvantoglu. – Pazvant + suf. -giu. Vezi definitia »

CÉLȚIU s. n. hafniu. (< fr. celtium) Vezi definitia »

TRAVESTÍU s.n. v. travesti. Vezi definitia »

PANARÍȚIU s. n. inflamație a țesuturilor din jurul unghiilor. (< lat. panaricium) Vezi definitia »

EXPLORATÓRIU, -IE adj. referitor la explorare. (< fr. exploratoire) Vezi definitia »