hóldă (hólde), s. f. – Cîmp semănat, lan. Mag. hold „măsură, baniță” (Cihac, II, 506; Gáldi, Dict., 92). Vezi definitia »

PẤRPĂRIȚĂ, pârpărițe, s. f. 1. Mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare de la moară, în care intră capătul de sus al fusului. 2. (Reg.) Cilindru care susține pietrele morii și care este pus în mișcare prin acțiunea roții cu măsele. 3. Gaură în mijlocul pietrei alergătoare de la moară, în care cad grăunțele din teică pentru a fi măcinate. 4. (Reg.) Teică (la moară). [Acc. și: pârpăríță] – Din sl. prŭprica, ucr. perepelyća. Vezi definitia »

GLICERÍNĂ s. f. Alcool cu aspect de lichid uleios, incolor, inodor, dulceag, extras din grăsimi sau fabricat sintetic, având diverse întrebuințări în industrie, în medicină și în cosmetică. – Din fr. glycérine. Vezi definitia »

brúdă (-de), s. f. – Specie de pește asemănător cu păstrăvul. Origine necunoscută. După Giuglea, LL, III, 206-10, ar fi cuvînt dacic, ceea ce nu pare prea convingător. Rar, în Trans. Vezi definitia »

STRUCTÚRĂ s.f. I. 1. Fel de construcție (la un edificiu, la un pod etc.). 2. Mod de organizare internă, de alcătuire a unui corp. ♦ Dispoziție relativă a atomilor în molecula unei substanțe. ♦ Modul de grupare a moleculelor într-o substanță minerală. 3. Modul de așezare între ele a părților corpului animal sau vegetal ori ale țesuturilor. ♦ (Psih.) Conformație, factură, formație. 4. Fel de alcătuire a unei compoziții, a unei opere literare. ♦ Structură gramaticală = mod specific fiecărei limbi de a organiza cuvintele în propoziții și fraze. II. Mod de organizare a societății din punct de vedere economic, social, politic și cultural; orânduire. ♦ Mod de organizare a oricărei ramuri de producție. [Cf. fr. structure, lat. structura < struere – a clădi]. Vezi definitia »