FRACȚIONÁRE, fracționări, s. f. 1. Acțiunea de a fracționa. 2. Separare a unor componenți dintr-un lichid sau dintr-o substanță gazoasă prin distilare fracționată, cristalizare fracționată etc. 3. Procedeu de construcție a unei aeronave din subansambluri și ansambluri parțiale. [Pr.: -ți-o-] – V. fracționa. Vezi definitia »

SFÂRȘÍRE, sfârșiri, s. f. Acțiunea de a (se) sfârși și rezultatul ei; sfârșit¹. ◊ – Loc. adv. (Rar) Fără sfârșire = necontenit, mereu. – V. sfârși. Vezi definitia »

RECLAMÁRE s. f. (Înv.) Reclamație. – V. reclama. Vezi definitia »

CICLIZÁRE s. f. reacție chimică prin care lanțul de atomi din molecula unui compus organic se închide, formând un ciclu. (< cicliza) Vezi definitia »

ÎMBĂRBĂTÁRE, îmbărbătări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbărbăta; încurajare. – V. îmbărbăta. Vezi definitia »