MÚCEA s. m. art. Copil căruia îi curg mucii (II); p. ext. copilandru; epitet dat unui tânăr care are pretenții nepotrivite cu vârsta. – Muc + suf. -ea. Vezi definitia »

GEBEÁ, gebele, s. f. (Reg.) Mers special al calului, fără salturi. Vezi definitia »

codăneá v. codănícă Vezi definitia »

urdu-beleá adv. (înv.) pe neașteptate, pe nepusă masă, din senin; deodată, brusc. Vezi definitia »

unitatea morfo-functionala a intestinului subtire Vezi definitia »