rânturá, rântur, vb. I (reg.) a deranja, a împrăștia, a dranja. Vezi definitia »

TULBURÁ, túlbur, vb. I. 1. Tranz. A face ca un lichid să devină tulbure, să se umple de impurități. ◊ Refl. Vinul s-a tulburat. ♦ Refl. (Despre cer) A se acoperi de nori, a se întuneca; (despre vreme) a se posomorî, a se strica. 2. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde limpezimea, transparența, claritatea. 3. Refl. și tranz. Fig. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea; a (se) emoționa, a (se) îngrijora, a (se) neliniști. ♦ A (se) supăra foarte tare; a (se) mânia. ♦ A-și pierde sau a face să-și piardă judecata limpede, normală; a (se) întuneca. 4. Tranz. Fig. A incomoda, a stingheri, a deranja, a stânjeni. [Var.: turburá vb. I] – Lat. *turbulare ( < turbare). Vezi definitia »

BĂIȘOARA, com. în jud. Cluj; 2.713 loc. (1991). Ruinele cetății Lita (sec. 13). Vezi definitia »

imburá, pers. 3 sg. imbúră, vb. I (reg.) a acoperi ceva cu ceață sau cu bură (brumă). Vezi definitia »

injuratura lui berdei Vezi definitia »