EPIPALEOLÍTIC, -Ă adj., s. n. (din) perioada care succedă paleoliticului. (< fr. épipaléolitique) Vezi definitia »

(juridic) persoana careia i se imprumuta un bun printr-un contract de comodat. Vezi definitia »

LÓGIC, -Ă I. adj. 1. conform regulilor logicii; rațional; just, întemeiat. 2. circuit ~ = circuit în calculatoarele electronice pentru operații logice elementare. 3. (inform.) schemă ~ă = reprezentare grafică a unui algoritm în vederea programării; logigramă. II. s. f. 1. știință a demonstrației care studiază formele și legile gândirii, ale raționării corecte. ♦ ~ simbolică (sau matematică) = ramură a logicii care folosește în cercetare procedeul logico-matematic; logistică; ă științei = disciplină care cercetează produsele activității științifice; ipoteze, teorii, concepte etc. 2. gândire justă, raționament corect, temeinic. 3. cerință firească, temei, rațiune. (< fr. logique) Vezi definitia »

AGABARÍTIC, -Ă adj. care depășește un gabarit standard. (< a- + gabaritic) Vezi definitia »

SÁLIC, -Ă adj. Legea salică = lege respectată în teritoriile ocupate de luptătorii franci din Galia (printr-o dispoziție a acestui cod femeile erau excluse de la succesiunea pământurilor și de la tronul Franței). [< fr. salique]. Vezi definitia »