năvodít s.n. (înv. și pop.) năvodire (v). Vezi definitia »

ȘĂNCĂLUÍT adj. v. șăncălui. [DAR] Vezi definitia »

HAIT², haituri, s. n. (Reg.) Iaz artificial creat prin colectarea, cu ajutorul unui baraj, a apelor de munte; barajul cu care se deschide sau se închide acest iaz pentru a da drumul plutelor; p. ext. unda de apă care duce plutele. – Din ucr. hat'. Vezi definitia »

CHIORĂÍT, chiorăituri, s. n. Chiorăială. [Var.: ghiorăít s. n.] – V. chiorăi. Vezi definitia »

SANSCRÍT, -Ă adj. 1. limba ~ă (și s. f.) = veche limbă indo-europeană din India, în care sunt scrise numeroase opere din literatura clasică indiană. 2. referitor la limba sanscrită; scris în această limbă. ◊ (s. m.) scriitor care a scris în limba sanscrită. (< fr. sanscrit, germ. Sanskrit) Vezi definitia »