eá (éle), – pron. – Pronume personal de pers. 3 sing. f.; ține locul persoanei despre care se vorbește. – Mr. ea, ia, megl. ea, istr. io. Lat. ĭlla (Pușcariu 764; REW 4266). Pl. ele ‹ ĭllae, gen. ei ‹ ĭllaei (pl. lor ‹ ĭllorum), acuz. o ‹ *eaua ‹ ĭllam. Cf. el, iele. Vezi definitia »

cunoasterea propriei valori si capacitati (intelectuale, sociale, etc) si actionand in baza acestui adevar fara exagerari, supraestimari. Vezi definitia »

actiunea de a se masturba la baietii, o freaca cand in jos cand in sus Vezi definitia »

încorcioveá adj. (reg.; despre nuiele) mlădioasă, flexibilă. Vezi definitia »

șásesprecelea (= șaisprezecelea) num. ord. (f. șasesprecea) Vezi definitia »