SLÓI, sloiuri, s. n. 1. Bloc de gheață care plutește pe apele curgătoare și stătătoare, înainte ca acestea să înghețe cu totul sau în timpul dezghețului. ◊ Expr. A-i trece (cuiva) un sloi (de gheață) prin inimă (sau pe spinare, rar peste obraz) = a-l trece (pe cineva) fiori de spaimă. A fi sloi = a-i fi cuiva foarte frig, a fi înghețat. ♦ Fig. Om rece, nepăsător, necomunicativ, lipsit de căldură sufletească. 2. (Rar) Țurțur de gheață. – Din bg. sloj. Vezi definitia »

MOȘINÓI s. n. v. mușuroi¹. Vezi definitia »

GUNOͲ, gunoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A îngrășa pământul cu gunoi¹ (2). 2. Tranz. și refl. (Despre păsări) A-și depune excrementele (murdărind ceva). 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A slăbi extrem de mult (de boală, de muncă). – Din gunoi¹. Vezi definitia »

VĂDĂÓI, vădăoi, s. m. (Reg.) Văduvoi. – Vădan + suf. -oi. Vezi definitia »

îmbâzoí pers. 3 sg. îmbâzoiéște, vb. IV (reg.; despre coada animalelor) a o ține drept în sus, a o ține bârzoi. Vezi definitia »