stolí¹, stolésc, vb. IV (înv.) a (se) grupa, a (se) așeza în stoluri sau în linie de bătaie. Vezi definitia »

migălí (migălésc, migălít), vb. – A-și da silința, a se concentra asupra, a face ceva încet și cu grijă. Creație expresivă (Graur, BL, IV, 93), cf. cîrcăli, mocoși, sucăli etc. Legătura cu sl. migati „a închide ochii” (Cihac, II, 195), cu mic (Tiktin) sau cu miji (Scriban) este improbabilă. Var. Mold. migăi, Olt. migoroși, Munt. pigăli, piguli, ultima și cu sensul de „a ciuguli”, cf. ciuguli. Der. migală, s. f. (meticulozitate, amănunt, chițibuș), postverbal; migăleală (var. piguleală, folosită numai de Caragiale), s. f. (amănunțime, fleac; lucru îngrijit); migălos, adj. (meticulos, minuțios); migăială, s. f. (meticulozitate); migălitură, s. f. (meticulozitate); migoroșeală, s. f. (Olt., minuțiozitate). Vezi definitia »

bengáli (-ga-li) / bengalí¹ (bengalez) adj. invar., (persoană) s. m. și f., pl. bengáli / bengalí Vezi definitia »

hașli, hașlesc v. t. (intl.) a fura. Vezi definitia »

fârfălí, fârfălésc, vb. IV refl. (reg.) a se făli. Vezi definitia »