LARINGOPATÍE s. f. denumire generală pentru afecțiunile laringelui. (< fr. laryngopathie) Vezi definitia »

PERCÚȚIE s. f. 1. metodă de explorare clinică care permite diagnosticarea după sunetul rezultat prin lovirea înceată și repetată a regiunii examinate. 2. lovire, ciocnire, izbire. ♦ instrument de ~ = instrument muzical care emite sunete prin lovirea unei membrane, lame etc. ◊ grupă din orchestră din astfel de instrumente. 3. lovire de către percutor a capsei unui cartuș, a unui focos. (după fr. percussion, lat. percussio) Vezi definitia »

OPISTODONȚÍE s. f. situare a dinților frontali ai arcadei inferioare mult înapoia celor superiori. (< fr. opisthodontie) Vezi definitia »

INVÉNȚIE s.f. 1. Crearea, înfăptuirea unui nou sistem tehnic, a unui procedeu tehnologic etc.; lucru inventat. 2. Afirmarea unor lucruri închipuite, neadevărate; (p. ext.) născocire, plăsmuire; minciună. 3. Găsirea argumentelor într-un discurs sau a temelor și a formelor celor mai expresive și mai potrivite într-o creație artistică. [Gen. -iei, var. invențiune s.f. / cf. lat. inventio, fr. invention]. Vezi definitia »

MALVERSÁȚIE, malversații, s. f. (Livr.) Delapidare, fraudă. [Var.: (inv.) malversațiúne s. f.] – Din fr. malversation. Vezi definitia »