VÉNĂ s.f. 1. Vas prin care sângele se întoarce spre inimă; vână. 2. (Fig.; liv.) Noroc; conjunctură favorabilă (la un joc de noroc); putere, forță spirituală. // (În forma ven-, veni-, veno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sistemul venos”, „vână”, „venos”. [< fr. veine, lat., it. vena]. Vezi definitia »

PERSISTÉNȚĂ s.f. Acțiunea sau faptul de a persista; stăruință, insistență. ♦ Persistența imaginilor = menținere a unei senzații vizuale pe retină un anumit timp după ce imaginea obiectului a dispărut din câmpul vizual. [Cf. fr. persistance, it. persistenza]. Vezi definitia »

FLEBOSCLERÓZĂ s. f. proces de sclerozare a peretelui venos. (< fr. phlébosclérose) Vezi definitia »

PIUNÉZĂ, piuneze, s. f. Cui cu capul rotund și plat și cu vârful scurt, folosit pentru fixat desene, hârtii, planuri etc. pe perete sau în lemn. [Var.: pionéză s. f.] – Din fr. punaise. Vezi definitia »

IDIOPLÁSMĂ, idioplasme, s. f. Substanță celulară ipotetică, cu rol deosebit în procesele ereditare. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idioplasme. Vezi definitia »