MIREÁSMĂ, miresme, s. f. 1. Miros plăcut și puternic, răspândit mai ales de plante și flori; parfum, aromă. 2. (La pl.) Uleiuri sau substanțe aromatice plăcut mirositoare, cu care se unge corpul, se parfumează în casă etc.; balsam. – Din sl. mirizma. Vezi definitia »

CATALECTICĂ (‹ fr.) s. f. Compartiment al metricii în versificație antică, tratând despre finalurile ritmice ale versurilor. V. clauzulă. Vezi definitia »

SARAZÍNĂ s. f. poartă suplimentară, din grinzi groase de lemn, lângă podul ridicător și poarta de intrare a cetăților medievale. (< fr. sarrasine) Vezi definitia »

BÍVOLIȚĂ, bivolițe, s. f. Femela bivolului. ♦ Epitet dat unei femei grase, dizgrațioase, nesimțite. [Acc. și: bivolíță] – Din bg. bivolica. Vezi definitia »

MAGNETOCARDIOGRÁMĂ s. f. cardiogramă înregistrată pe baza câmpului magnetic. (< engl. magnetocardiogram) Vezi definitia »