TURBÁRE, turbări, s. f. 1. Boală infectocontagioasă comună omului și animalelor, provocată de un virus, caracterizată prin accese nervoase violente, stări de agitație, urmate de paralizie și apoi de moarte; rabie, turbăciune, turbă². 2. Fig. Mânie, furie nestăpânită; înverșunare, turbăciune. ◊ (Pop.) Turbare de cap = zăpăceală, confuzie. ♦ Intensitate; violență. Vântul bate cu turbare. – V. turba. Vezi definitia »

CLIȘEIZÁRE, clișeizări, s. f. (Rar) Șablonizare. [Pr.: -șe-i-] – V. clișeiza. Vezi definitia »

ELECTROCAUTERIZÁRE s.f. Acțiunea de a electrocauteriza. [< electrocauteriza]. Vezi definitia »

REÎNVESTÍRE s. f. v. reînvesti. [DOOM 2] Vezi definitia »

CIURBĂLUÍRE, ciurbăluiri, s. f. v. CIURBĂLUI. – [DAR] Vezi definitia »