CRISTALÍN, -Ă, cristalini, -e, adj., s. n. 1. Adj. Limpede, curat, transparent, caracteristic cristalului (2); fig. ca de cristal. 2. (Despre roci, munți etc.) Care este format din șisturi cristaline. 3. Adj. Care se prezintă sub formă de cristale (2). 4. S. n. Parte a ochiului care are aspectul unei lentile transparente biconvexe, așezată îndărătul irisului și care are un rol important în acomodarea vederii la diferite distanțe. 5. S. n. Ansamblu sau formație de șisturi cristaline dintr-o regiune. [Pl. și: (n.) cristalinuri] – Din fr. cristallin. Vezi definitia »

GRUZÍN, -Ă, gruzini, -e, s. m. și f., adj. Georgian. – Din rus. gruzin. Vezi definitia »

GODÍN², godinuri, s. n. Sobă de fier (cilindrică) folosită la încălzit. [Var.: godén s. n.] – Din fr. Godin (n. pr.). Vezi definitia »

HIPOCRISTALÍN, -Ă adj. (Despre structura rocilor eruptive) Care conține minerale cristalizate și amorfe. [< fr. hypocristallin, cf. gr. hypo – sub, krystallos – ca gheața]. Vezi definitia »

ACVILÍN, -Ă, acviline, adj. (În sintagmele) Nas acvilin = nas coroiat (ca ciocul acvilei 1). Privire acvilină = privire aspră, pătrunzătoare, tăioasă (caracteristică acvilelor 1). – Din lat. aquilinus, fr. aquilin. Vezi definitia »