tiútiu¹ adj. inv. (reg.; în expr.) a fi tiutiu = a fi țicnit, cam nebun; a fi beat mort. Vezi definitia »

LINȚÓLIU, lințolii, s. n. (Livr.) Giulgiu. – Din lat. linteolum, it. lenzuolo, fr. linceul. Vezi definitia »

FISTICHÍU, -ÍE, fistichii, adj. 1. (Înv.) De culoarea fisticului (2); verde-gălbui. 2. Fig. Curios, ciudat; extravagant. – Din tc. fistikî. Vezi definitia »

PRETÓRIU, pretorii, s. n. 1. (La romani) Reședința pretorului, sala în care pretorul își exercita funcțiile judecătorești. ♦ Loc dintr-o tabără romană unde era așezat cortul comandantului. 2. (Înv.) Sală de judecată (în incinta unui tribunal); p. gener. tribunal. 3. (În evul mediu, în Țara Românească) Sfat domnesc format din sfetnicii apropiați ai domnului. – Din lat. praetorium, fr. prétoire. Vezi definitia »

labagiu dezamagit=((çopil prost Vezi definitia »