júne (júni), s. m. – 1. Tînăr, flăcău. – 2. Bărbat neînsurat, burlac. – 3. (Adj.) Tînăr. – Mr. gione „puternic, viteaz”, megl. june, istr. jure. Lat. jŭvĕnis (Pușcariu 921; Candrea-Dens., 920; REW 4642; DAR; Diez, Gramm., I, 155), cf. it. giovine, prov. jovne, fr. jeune, sp. joven, port. jovem. Uzul adj. este neol., împrumutat din fr. jeune. Der. junețe, s. f. (tinerețe), cu suf. -ețe, der. neologic, imitînd it. giovinezza, fr. jeunesse; juni, vb. (a trăi ca burlac); junie, s. f. (tinerețe; feciorie), cu suf. -ie; junime, s. f. (tineret, tinerime), cu suf. colectiv -ime; junimist, s. m. (membru al unei celebre asociații literare fondate la Iași, în 1867, cu numele de Junimea). Vezi definitia »

DECLARAȚIÚNE s. f. v. declarație. Vezi definitia »

EXTORSIÚNE s. f. extorcare. (< fr. extorsion, lat. extorsio) Vezi definitia »

SERVITÚDINE s.f. (Rar) Servitute. [Cf. lat. servitudo, fr. servitude]. Vezi definitia »

ÎNGĂLĂCIÚNE, îngălăciuni, s. f. (în v.) Neîngrijire, necurățenie. – Îngăla + suf. -ăciune. Vezi definitia »