chemuluí (-uésc, -ít), vb. – (Trans.) A reflecta, a calcula. – Var. chimului. Mag. kém(l)elni (Lacea, Dacor., IV, 778). Cuvînt rar. Gáldi, Dict., 114, pornește de la var. și o explică prin mag. kimél. – De aici, în Mold., expresia cu nechimiluita (var. cu chiuita), cu sensul de „fără socoteală, în exces”. Vezi definitia »

NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde cu străduință către ceva; a aspira, a râvni. ♦ Refl. și intranz. (Reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva. 3. (Înv. și reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... – Et. nec. Cf. magh. néz. Vezi definitia »

jelcuí, jelcuiésc, vb. IV refl. (reg.) a se jelui. Vezi definitia »

țărnuí, țărnuiésc, vb. IV (reg.) 1. a se face țărână; a se sfărma. 2. a prăși. Vezi definitia »

FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma¹, a (se) termina. – Fit + suf. -ui. Vezi definitia »