CONIVÉNȚĂ s. f. faptul de a tolera ceva rău sau incorect; acord tacit; complicitate. ♦ de ~ (cu...) = în complicitate, de acord (cu...). (< fr. connivence, lat. coniventia) Vezi definitia »

HÍFĂ, hife, s. f. Filament din celule care alcătuiește miceliul unei ciuperci. – Din fr. hyphe. Vezi definitia »

DOCÉNȚĂ s. f. titlul și demnitatea de docent; examen pentru obținerea acestui titlu. (< it. docenza) Vezi definitia »

RUȘCULÍȚĂ s. f. (Bot.; Var.) Rușulică. (cf. rușulică) Vezi definitia »

ROTĂRÍȚĂ, rotărițe, s. f. Rotăreasă. – Rotar + suf. -iță. Vezi definitia »