schíngi (-iuri), s. n. – Tortură. Tc. (per.) iskence, șikence (Șeineanu, II, 318), cf. ngr. σϰεντζές. – Der. schingiui, vb. (a tortura; a mutila); schingiuitor, s. m. (călău, zbir). Vezi definitia »

AUTOAMĂGÍ vb. IV. refl. A(-și) amăgi (intenționat) propria persoană. [< auto¹- + amăgi]. Vezi definitia »

AMURGÍ, pers. 3 amurgește, vb. IV. Intranz. A se însera (1), a se întuneca. – Din amurg. Vezi definitia »

FUNGI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „ciupercă”, „referitor la (de) ciuperci”. [Var. fongi-. / < fr. fongi-, cf. lat. fungus]. Vezi definitia »

preaîndrăgí, preaîndrăgésc, vb. IV (înv.) a îndrăgi, a iubi foarte mult. Vezi definitia »