tipíc (-ce), s. n. – 1. Ritual. – 2. Formular. – 3. Regulă, normă, formă stabilită. – Mr. tipicó. Ngr. τυπιϰόν, cf. sl. tipikŭ (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 142). – Der. tipicar, adj. (formalist, maniac); tipicărie, s. f. (manie); tipicale, s. f. (ore liturgice așezate între șase și nouă), din gr. τυπιϰά; tipicui, vb. (a prescrie, a prevedea). Vezi definitia »

GEOCÉNTRIC, -Ă adj. Raportat la centrul Pământului (luat ca punct de comparație). ◊ Teoria geocentrică = geocentrism; mișcare geocentrică = mișcare aparentă a unui astru în jurul Pământului. [Pron. ge-o-, pl. -ci, -ce. / < fr. géocentrique, cf. gr. ge – pământ, kentron – centru]. Vezi definitia »

INTERGALÁCTIC, -Ă, intergalactici, -ce, adj. Între (dintre) galaxii. – Din engl. intergalactic, fr. intergalactique. Vezi definitia »

TRÓPIC², -Ă adj. referitor la tropi (2); figurat, alegoric. (< fr. tropique) Vezi definitia »

NEESTÉTIC, -Ă, neestetici, -ce, adj. Care nu este estetic; inestetic, urât. – Ne- + estetic. Vezi definitia »