ELUVIÚNE, eluviuni, s. f. Proces de formare a eluviilor; produse ale acestui proces. [Pr.: -vi-u-] – Din fr. éluvion. Vezi definitia »

DIREMȚIÚNE s.f. (Liv.) Separare, ruptură (între prieteni); (spec.) Despărțire, divorț, desființare a unei căsătorii. [Cf. lat. diremptio, fr. diremption]. Vezi definitia »

EXPÚNE vb. III. 1. tr. A arăta, a reda prin cuvinte; a relata. 2. tr. A prezenta publicului lucruri, obiecte selecționate. ♦ A așeza (ceva) într-un loc favorabil exercitării unei influențe, unei acțiuni etc. 3. tr., refl. A pune sau a se afla în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. 4. tr. A supune acțiunii luminii (pentru a obține un clișeu, o fotografie etc.). [P.i. expún, conj. -nă, ger. -nând. / < lat. exponere, după pune]. Vezi definitia »

FLUXIÚNE s. f. concentrare a sângelui sau a altor lichide în anumite țesuturi din cauza unei inflamații. (< fr. fluxion, lat. fluxio) Vezi definitia »

NARAȚIÚNE, narațiuni, s. f. Expunere, relatare a unui fapt, a unui eveniment sau a mai multor fapte sau evenimente într-o desfășurare gradată (și în formă literară); povestire. [Pr.: -ți-u-. – Var.: (înv.) naráție s. f.] – Din fr. narration, lat. narratio, -onis. Vezi definitia »