TRIUMVÍRAT s. n. 1. formă de conducere în Roma antică, între anii 6⁰ și 4³ a. Chr., reprezentând alianța a trei conducători politici și militari. 2. (p. ext.) asociație de trei persoane care exercită o putere, o influență. (< lat. triumviratus, fr. triumvirat) Vezi definitia »

ARESTÁT, -Ă, arestați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de arest (1). – V. aresta. Vezi definitia »

APĂSÁT, -Ă, apăsați, -te, adj. (Despre umblet, pași etc.; adesea adverbial) Energic; greoi. ♦ (Despre vorbă) Răspicat, puternic; poruncitor. – V. apăsa. Vezi definitia »

față de pește congelat expr. persoană palidă. Vezi definitia »

DORAT, -Ă adj. aurit. (< it. dorato) Vezi definitia »