VAGÁȚIE s. f. rătăcire. (< lat. vagatio) Vezi definitia »

HISTOPATOLOGÍE s. f. Ramură a histologiei care studiază aspectul microscopic al organelor sau al țesuturilor bolnave. – Din fr. histopathologie. Vezi definitia »

INVITÁȚIE, invitații, s. f. Faptul de a invita sau de a fi invitat; chemare; convocare; poftire. ♦ (Concr.) Document special tipărit, bilet sau scrisoare scurtă prin care cineva este invitat undeva. [Var.: invitațiúne s. f.] – Din fr. invitation, lat. invitatio. Vezi definitia »

ARGUȚÍE s. f. (Livr.) Argumentare sofistică bazată pe fapte nesemnificative sau nesigure; subtilitate exagerată în argumentare. – Din fr. argutie, lat. argutia. Vezi definitia »

APOFONÍE s. f. alternanță vocalică; ablaut. (< fr. apophonie) Vezi definitia »