HIPODÉRM s. n. 1. strat profund al pielii, situat sub dermă. 2. epiteliu generator al chitinei la artropode, nematode etc., situat sub cuticulă. 3. strat de celule situat imediat sub epiderma frunzelor sau tulpinii. (< fr. hypoderm) Vezi definitia »

APOPLECTIFÓRM, -Ă adj. care prezintă simptomele apoplexiei. (< fr. apoplectiforme) Vezi definitia »

SERATIFÓRM, -Ă adj. (despre organe vegetale) care are aspectul unei lame de ferăstrău. (< fr. serratiforme) Vezi definitia »

MEZODÉRM s. n. foiță embrionară între ectoderm și endoderm, din care se dezvoltă oasele și mușchii; mezoblast. (< fr. mésoderme) Vezi definitia »

RANIFÓRM, -Ă adj. în formă de broască. (< rani- + -form) Vezi definitia »