Definita cuvantului altar
altár (altáre), s. n. – Parte a bisericii în care se oficiază liturghia. – Var. altariu (înv.). Megl. altar, istr. altor. Lat. altār sau altārium (Pușcariu 68; Candrea-Dens., 49; REW 381; DAR; Philippide, II, 631); cf. alb. ljter, it. altare, prov., sp., port. altar. Există în rom. și dubletul oltar, din sl. olŭtarĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 227; Cf. Gáldi, Dict., 148), cf. bg., sb., cr., slov., rus. oltar, ceh., mag. oltár. Forma oltar este înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu altar
EUROPARLAMENTÁR, -Ă, europarlamentari, -e, s. m., adj. 1. s. m. Membru în Parlamentul European. 2. adj. Care ține de Parlamentul European sau privitor la acesta. – Din euro- + parlamentar. Vezi definitia »
ALVEOLÁR, -Ă adj. referitor la alveole; cu alveole. ◊ (despre un fenomen) articulat la nivelul alveolelor dinților superiori. (< fr. alvéolaire) Vezi definitia »
ECHIGRANULÁR, -Ă adj. (Despre roci, materiale etc.) Ale cărui cristale, granule au dimensiuni aproape egale. [Cf. lat. aequus – egal, granulum – granulă]. Vezi definitia »
ENTOZOÁR, entozoare, s. n. (La pl.) Nume generic dat animalelor care trăiesc ca parazite în interiorul unei vietăți; (și la sg.) animal din această categorie. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. entozoaire. Vezi definitia »
LOCULÁR, -Ă adj. (Bot.) Care este împărțit în mai multe loji; care este închis în alveole. [Cf. fr. loculaire, cf. lat. loculus – locșor]. Vezi definitia »