Definita cuvantului altoi
altoí (altoiésc, altoít), vb. – 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia. – 2. A bate, a lovi, a plesni pe cineva. – Var. (Mold.) hultui. Mag. oltani (Dar; Gáldi, Dict., 83). Sensul 2 nu apare și la var. – Der. altoială, s. f. (altoire); altoi, s. n. (ramură folosită la altoire); altoior, adj. (care altoiește); altoitură, s. f. (altoire); hultoană, s. f. (altoi); hultuitură, s. f. (acțiunea de a altoi); altoană, s. f. (Mold., altoi).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu altoi
VROÍ vb. IV. v. vrea. Vezi definitia »
ogoí vb., ind. prez. pers. 1 ogoiesc (ogoi) Vezi definitia »
MOVILÓI, moviloaie, s. n. (Rar) Augmentativ al lui movilă. – Movilă + suf. -oi. Vezi definitia »
MUSCÓI, muscoi, s. m. Augmentativ al lui muscă (I); p. restr. muscă-mare. – Muscă + suf. -oi. Vezi definitia »
HARTOÍ, hartoiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A da la o parte, a cârmi din drum carul, sania etc. ♦ Refl. (Despre sănii) A aluneca într-o parte. [Var.: hartuí vb. IV] – Din magh. fartolni. Vezi definitia »