Definita cuvantului derivativ
DERIVATÍV, -Ă adj. Care servește la abaterea sângelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului în alta. // s.n. Mijloc terapeutic care abate și ușurează o suferință; (fig.) leac, remediu. // adj., s.n. (Lingv.) (Element) cu care se face derivarea. [Cf. fr. dérivatif, lat. derivativus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu derivativ
yzdCiv doors2.txt;6;6 Vezi definitia »
BIJECTÍV, -Ă adv. (Mat.; despre funcții) Care este în același timp surjectivă și injectivă. [< fr. bijectif]. Vezi definitia »
DEDUCTÍV, -Ă, deductivi, -e, adj. Care procedează prin deducție, care folosește deducția. ♦ Formă fundamentală de raționament în care gândirea se mișcă exclusiv în planul conceptelor, concluzia decurgând cu necesitate din premise. – Din fr. déductif, lat. deductivus. Vezi definitia »
NESPORTÍV, -Ă, nesportivi, -e, adj. Care se abate de la regulile disciplinei sportive, care încalcă sportivitatea. – Ne- + sportiv. Vezi definitia »
SENZITÍV, -Ă, senzitivi, -e, adj. 1. Senzorial (2). 2. Înzestrat cu sensibilitate; sensibil. ♦ (Bot.; substantivat, f.) Specie de mimoză. – Din fr. sensitif, lat. sensitivus. Vezi definitia »