Definita cuvantului amic
amíc (amíci), s. m. – Prieten. Lat. amicus (sec. XIX). – Der. amicabil, adj. (înv., amical), din it. amicabile; amical, adj., din fr. amical; amicie (var. amiciție), s. f. (prietenie); inamic (var. inimic), s. m.; inimiciție, s. f. (dușmănie).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu amic
SATÁNIC, -Ă adj. Drăcesc, diavolesc; satanesc; (p. ext.) crud, pervers, perfid. [Cf. fr. satanique]. Vezi definitia »
ACÓRDIC, -Ă, acordici, -ce, adj., s. f. 1. (Despre sunete muzicale) Care intră în componența acordului. 2. S. f. Disciplină care studiază diferitele acorduri muzicale. – Acord + suf. -ic. Vezi definitia »
OGÁMIC, -Ă adj., s. f. (scriere celtică) cea mai veche cunoscută, întâlnită exclusiv în inscripții în piatră sau lemn. (< fr. oghamique) Vezi definitia »
GEÓRGIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la muncile agricole. ♦ (s.f.) Poezie având acest caracter. [Cf. lat. georgicus, gr. georgikos, fr. géorgique]. Vezi definitia »
ARISTOCRÁTIC, -Ă, aristocratici, -ce, adj. Care aparține aristocrației, propriu aristocrației; aristocrat. – Din fr. aristocratique. Vezi definitia »