DISLOCÁȚIE, dislocații, s. f. (Rar) Dislocare. – Din fr. dislocation. Vezi definitia »

MIELOFTIZÍE s. f. aplazie a măduvei osoase, care produce o anemie gravă. (< fr. myélophtisie) Vezi definitia »

HEMATÍE s.f. Element component al sângelui, care conține hemoglobină și care transportă oxigenul și bioxidul de carbon; globulă roșie; eritrocit. [Gen. -iei. / < fr. hématie]. Vezi definitia »

ZIMOTEHNÍE s.f. Tehnica producerii și conducerii procesului de fermentație. [Gen. -iei. / < fr. zymotechnie, cf. gr. zyme – ferment, techne – artă]. Vezi definitia »

străbuníe s.f. (înv.) faptul de a avea străbuni. Vezi definitia »