RADICÁNT, -Ă adj. (despre tulpini, frunze etc.) care emite rădăcini adventive; (despre plante) care se agață prin asemenea rădăcini. (< fr. radicant) Vezi definitia »

testamént (-te), s. n. – Act juridic ce cuprinde dorințele cuiva după moarte. Lat. testamentum (sec. XVII). – Der. testa, vb., din fr. tester; testamentar, adj., din fr. testamentaire; testator, adj., din fr. testateur. Vezi definitia »

DISONÁNT, -Ă adj. Neplăcut pentru auz, care produce disonanță. [< fr. dissonant]. Vezi definitia »

HIGROBIÓNT s. n. plantă acvatică sau care crește în regiunile umede. (< germ. Hygrobion) Vezi definitia »

PIPERMÉNT s.n. Băutură răcoritoare preparată din alcool și esență de mentă. [< engl. peppermint]. Vezi definitia »