SĂLBĂTICIÚNE, sălbăticiuni, s. f. 1. Animal sălbatic. ♦ Epitet dat unei persoane care fuge de lume, care trăiește izolată, retrasă, departe de oameni și de civilizație. 2. Loc sau ținut sălbatic, pustiu; starea unui ținut sălbatic. [Var.: (pop.) sălbătăciúne s. f.] – Sălbatic + suf. -iune. Vezi definitia »

a se umfla în pene expr. a se lăuda, a se grozăvi. Vezi definitia »

NAȚIÚNE s.f. Formă de comunitate etnică-socială a oamenilor, produs al dezvoltării societății pe o treaptă superioară, având ca trăsături definitorii comunitatea de teritoriu, a intereselor economice, a originii limbii și culturii, o anumită factură psihică. [Pron. -ți-u-, var. nație s.f. / cf. fr. nation, it. nazione, lat. natio]. Vezi definitia »

LINCȚIÚNE s. f. lingere, sugere. (< lat. linctio) Vezi definitia »

INTENSIÚNE s.f. (Log.) Totalitatea implicațiilor unui concept sau termen; sens. [Pron. -si-u-. / < engl. intension]. Vezi definitia »