pizdiș adv. (obs.) pieziș. Vezi definitia »

BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care provoacă, creează buclucuri (1), care caută ceartă cu orice preț. – Bucluc + suf. -aș. Vezi definitia »

ciuș interj. – Se folosește pentru a îndemna măgarii. Origine probabil expresivă; coincide cu bg. și ngr. (DAR). Cf. ciuș, s. n. (înv., Munt., spate, spinare), din bg. na čuš. – Der. ciuști (var. țuști), interj. (exprimă o mișcare rapidă, ca săritura unui iepure, zgomotul unei palme etc.), cf. bîști; ciuști, vb. (a țîșni, a sări brusc un iepure); ciușdi (var. ciujdi), vb. (a se ghemui; a ciuli urechile; a tăia crengile; a fura), ale cărui prime două sensuri îl imită pe a ciuli, iar ultimul pe a ciupi (DAR consideră sensul de la a fura drept primar și derivă cuvîntul de la bg. čužd „ciudat”). Vezi definitia »

șemfăláș, șemfăláșe, s.n. (reg.) loc unde se încheie căpriorii la acoperișul unei case. Vezi definitia »

TOBÁȘ, tobași, s. m. (Reg.) Toboșar. [Var.: dobáș s. m.] – Tobă + suf. -aș. Vezi definitia »