clem (-muri), s. n. – Cîrlig, clește. Germ. Klemme (Borcea 182). Sec. XIX. Vezi definitia »

EMFIZÉM s.n. Umflătură produsă prin infiltrarea aerului în țesuturi. ◊ Emfizem pulmonar = dilatarea forțată a alveolelor pulmonare provocată de pierderea elasticității țesutului. [Pl. -me, -muri. / < fr. emphysème, cf. gr. emphysema – umflătură]. Vezi definitia »

REM s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a dozelor de radiație raportate la efectul lor biologic, egală cu doza primită de un anumit țesut iradiat cu o doză absorbită de un rad. [< engl., fr. rem. / < r(öntgen) e(quivalent) m(an) – echivalentul în raze X pentru un organism uman]. Vezi definitia »

sistém (-me), s. n. – Ansamblu de elemente organizate. – Var. înv. sistimă. Mr. sistimă. Fr. systéme și mai înainte (sec. XVIII), din ngr. σύστημα (Gáldi 254). – Der. din fr. sistematic, adj.; sistematiza, vb. Vezi definitia »

STILÉM s. n. (lingv.) element stilistic considerat ca unitate funcțională. ◊ frază, construcție, procedeu stilistic tipic pentru un autor, o școală sau o epocă. (< it. stilema) Vezi definitia »