OFICIALITÁTE, (1) oficialități, s. f. 1. Persoană oficială; (la pl.) autoritățile dintr-o țară, dintr-un oraș; reprezentanții oficiali ai autorității. 2. (Jur.; în sintagma) Principiul oficialității = principiu de bază al dreptului procesual penal, potrivit căruia procurorul și organele de urmărire penală, precum și instanțele penale pot să săvârșească din oficiu orice act care intră în competența lor. 3. Caracter oficial, calitate, ținută, atitudine oficială. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. officialité. Vezi definitia »

zi-i înainte! expr. continuă! Vezi definitia »

FEMINITÁTE s.f. Totalitatea trăsăturilor care constituie specificul caracterului femeilor. [Cf. fr. féminité]. Vezi definitia »

MATERIALMÉNTE adv. (Rar) Din punct de vedere material. [Pron. -ri-al-. / cf. fr. matériellement]. Vezi definitia »

ȘTACHÉTE s.m. v. ștachetă. Vezi definitia »