APOGIATÚRĂ s.f. Notă muzicală ornamentală care se execută înaintea unei note obișnuite, la interval de un ton sau de un semiton. [Pron. -gi-a-, pl. -ri. / < it. appoggiatura]. Vezi definitia »

RECOMPÉNSĂ s. f. 1. apreciere, răsplată a rezultatelor muncii, a unor merite sau realizări; gratificație. 2. (jur.) sumă de bani ce se cuvine unui inventator sau inovator care cedează statului invenția sau inovația sa. (< fr. récompense) Vezi definitia »

FORMALDEHÍDĂ s. f. produs gazos cu miros iritant, solubil în apă, folosit la fabricarea rășinilor sintetice, a coloranților, medicamentelor, ca dezinfectant etc; aldehidă formică. (< fr. formaldéhyde) Vezi definitia »

ECLÍSĂ s. f. 1. placă de lemn, de metal etc. care servește la înnădirea a două piese alăturate prin șuruburi, nituri sau sudură. 2. partea laterală a unui instrument cu coarde, care leagă de jur-împrejur cele două fețe. (< fr. éclisse) Vezi definitia »

ciocofleándură (-co-flean-) s. f., g.-d. art. ciocofléndurii; pl. ciocoflénduri Vezi definitia »